Adrian Vasilescu, BNR: Trei ani pe care istoria îi va ține minte
În aprilie 2020, pregătirile pentru liberalizarea prețurilor produselor și serviciilor energetice în România nu aveau de ce să ne îngrijoreze. În jurul nostru, în Uniunea Europeană, bătălia se dădea cu deflația, și nicidecum cu creșteri de prețuri.
Foto: Ziarul Financiar
În aprilie 2020, pregătirile pentru liberalizarea prețurilor produselor și serviciilor energetice în România nu aveau de ce să ne îngrijoreze. În jurul nostru, în Uniunea Europeană, bătălia se dădea cu deflația, și nicidecum cu creșteri de prețuri.
Pentru noi, tocmai turbulențele care în UE forțaseră prețurile generale să coboare sub zero ori cu puțin peste zero constituiau climatul ideal pentru a demara reforma energetică. O reformă care trebuia făcută. Eram restanțieri, viciam piața cu prețuri fixate de stat, așa că o schimbare în acest sens nu mai putea întârzia.
Decizia unei acțiuni în mai multe reprize – cu liberalizarea prețurilor la gaze de la 1 august 2020, la electricitate de la 1 ianuarie 2021, urmând ca data liberalizării prețurilor la energia termică să fie stabilită ulterior – a fost desigur rațională. Când la 1 august 2020, așa cum se decisese, s-a trecut la liberalizarea prețurilor la gaze, niciun șoc nu a tulburat piața. Iar timp de un an, până în iulie 2021, gazele naturale nu doar că nu s-au scumpit, ci chiar s-au… mai ieftinit. Prețurile la gaze au fost reduse, de-a lungul acestui an, în mai multe rânduri. Reduceri cu două procente, în termeni anuali, au fost înregistrate în decembrie 2020 și în ianuarie, februarie, martie și mai 2021. Primul șoc, cu o creștere într-o singură lună de 20,49 la sută, a intervenit abia în iulie 2021.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc