Adrian Vasilescu, BNR: UE: înghesuială mare în anticamera deflației

De când – în aprilie 2020 – 14 țări din UE  au eșuat dintr-o dată în deflație iar alte șapte, în anticamera deflației, un ciclu lung de dezordine a prețurilor toacă bani și nervi în Europa celor 27. Valul deflaționist, care debutase în  primăvara lui 2020, a răvășit  piața unică timp de nouă luni. Nouă luni în care rata anualizată a prețurilor de consum  a tot scăzut. Bunurile si serviciile s-au ieftinit de la plus 0,3 la sută la minus 0,3 la sută. Au urmat alte trei luni în care deflația și-a făcut fără grabă bagajele, părăsind Europa.

În a 13-a lună – era în aprilie 2021 – rata anualizată la nivel UE a atins mult râvnita țintă de 2,0 la sută. Bucuria a fost de scurtă durată. În mai, prețurile au avut un ușor recul iar din iunie, în nefericita conjunctură a scumpirii produselor  și serviciilor energetice, a început… inflația.  Un debut lent, cu scumpiri încete, ce a încurajat Banca Centrală Europeană să creadă că are de-a face cu o inflație trecătoare.

N-a fost așa! Din martie 2022, când riscului energetic i s-a adăugat riscul geopolitic, inflația a făcut explozie.  Peste ocean, Fed a intervenit în martie, părăsind linia zero a dobânzii de politică monetară,  în timp ce BCE și-a amânat intervenția până în  iulie. Rata anualizată a creșterii prețurilor a urcat în câteva luni la 11,5 la sută. Aici s-a oprit. Din noiembrie 2022 a început dezinflația. Prețurile au continuat să crească, dar mai lent, tot mai lent. În decembrie 2023 rata anualizată ajunsese la 2,9 la sută. Aici dezinflația s-a împotmolit. Creșterile încete și-au pierdut cursivitatea. S-au interferat cu creșteri de prețuri  puțin mai alerte… Iar din vara lui 2024 la orizont au început să-și facă apariția riscurile deflaționiste.