Adrian Vasilescu, BNR: Se vede că am intrat într-o etapă nouă, când sunt auzite și la noi frecventele semnale din lumea largă privind pericolul inflaționist, însoțite de tendințele băncilor centrale de a pune punct relaxării monetare

Decizia de miercuri a BNR, de a menține la 1,25 la sută rata dobânzii de politică monetară, nu a surprins nici piețele și nici publicul larg. Și nici nu a mai fost taxată cu titluri  care să „înțepe“ BNR  că a reacționat cu întârziere. Și că, în consecință,  dobânda-cheie „a ruginit de când e ținută prea departe de cota zero”. Se vede că am intrat într-o etapă nouă, când sunt auzite  și la noi frecventele semnale din lumea largă, privind pericolul inflaționist, însoțite de tendințele evidente ale băncilor centrale de a pune punct relaxării politicii monetare. Analize serioase din mari publicații de pe planetă, vin cu detalii semnificative referitoare la un nou superciclu de creștere a prețurilor materiilor prime, inclusiv la petrol, care, potrivit unor opinii, ar fi al patrulea în ultima sută de ani. Acesta stârnește actualul șoc global pe care îl resimt prețurile de pretutindeni.

Faptul că actualul val inflaționist este global – și că în multe țări,  între care și în cele din vecinătatea noastră, este mai puternic decât cel de la noi – a contribuit în bună măsură la lărgirea cadrului judecăților raționale pe această temă. În acelasi timp, cum în numeroase analize de specialitate apărute în presa noastră a fost remarcată raționalitatea politicii BNR privind rata dobânzii-cheie și strategia de a dubla această rată de întregul arsenal de care dispune banca noastră centrală în bătălia cu inflația, a redus simțitor spațiul unor intervenții de presă ori politice populiste.

Povestea are și o istorie. E bine să n-o ignorăm. În anii 2000 mai cu seamă, chiar de la începutul lor, BNR n-a mizat niciodată pe o singură carte (cea a dobânzii-cheie) în politica monetară. În mod frecvent a contrabalansat dobânda de politică monetară cu alte câteva cărți, între care gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar. Iar în ceea ce privește dobânda de politică monetară, a avut mereu grijă să fie temeinic racordată la realitățile din economie. Un timp, dobânzile în urcare s-au dovedit a fi paza bună pentru a trece primejdia rea. Ori de câte ori însă împrejurările i-au fost favorabile, BNR a luat taurul de coarne și, în etape succesive, a coborât cât a putut de mult dobânda de politică monetară.