Alegeri SUA/România: De ce greșim? Sau nu greșim?

Haide să luăm un caz simplu de tot de la noi. În alegerile locale din vară, un candidat pentru primăria Capitalei a propus ca transportul în comun de suprafață să fie gratuit. A promis că așa va fi dacă va câștiga. Probabil că nu va fi niciodată așa, în condițiile în care pensionarii au deja gratuitate, elevii și studenții beneficiază de un abonament cu preț redus, iar transportul în comun este la propriu pe butuci, cu subvenții cât jumătate din veniturile anuale ale regiei. Dar lumea s-a divizat. Unii au vrut transport gratuit, alții nu. Mulți dintre cei care așteaptă în stații câte 10-15 minute autobuzul care să-i ducă la lucru nu au vrut pentru că și-au imaginat o aglomerație și mai sufocantă, în vreme ce alții, mai puțin grăbiți, au spus: de ce nu?

Problema este următoarea: cu timpul, opiniile oamenilor se schimbă. Cei care azi sunt în putere și merg la lucru vor fi în niște ani pensionari. Azi ar vota „împotriva“ transportului în comun, dar mâine „pentru“. Pentru că mâine este posibil să aibă mai mult timp, dar mai puțini bani.

Opțiunea oamenilor se schimbă așadar, uneori radical, în funcție de nevoile lor. Ne mirăm mereu că PSD câștigă alegerile, dar ne oprim prea puțin asupra așteptărilor oamenilor. PSD va avea probleme cu adevărat când România va fi o țară de antreprenori, de oameni de condiție înaltă și medie care nu au nevoie de stat. Când vor avea nevoie de stat, dacă vor avea, își vor redimensiona așteptările. Un om care are destui bani să se trateze în străinătate, dacă ar avea nevoie, va disprețui sistemul public al spitalelor din România, oricât i-ai explica că el este așa pentru că nu sunt bani. Imaginați-vi-l în faliment, pe drumuri și bolnav, pe deasupra. Va mai face mofturi când este primit într-un spital public?