Alexandru Stănoiu și Daria Spătariu, RTPR: Impozitarea ca expropriere. Cât de justificată este noua cotă de impozitare a veniturilor nejustificate?

Pe vremea Vechiului Regim exista în legislație, dar mai ales în mentalul colectiv, în folclorul urban, o expresie despre cei cărora le-au fost confiscate veniturile obținute în mod ilicit – „l-a băgat la Legea 18”. Era vorba, desigur, despre Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite in mod licit, lege care a fost abrogată abia în anul 1996 prin Legea nr. 115 din același an, care reglementa controlul averii demnitarilor.

Din punct de vedere juridic a fost un miracol că Legea 18 a supraviețuit șapte ani după revoluție și cinci ani după adoptarea Constituției, mai ales în contextul în care prin noua lege fundamentală se adopta o poziție diametral opusă celei pe baza căreia fusese adoptată Legea 18.

Prin art. 44 din Legea Fundamentală nu numai că se garantează, prin alineatul 2, proprietatea privată, indiferent de titular, dar în alineatul 8 se răstoarnă sarcina probei caracterului ilicit al proprietății, instituind prezumția caracterului licit al dobândirii averii. Rămâne, astfel, în sarcina autorităților abilitate ale Statului să demonstreze, cu mijloacele procedurale de care dispun, dar de o manieră legală și loială, eventualul caracter ilicit al proprietății.