„Atelierele“ care au rezistat în economia românească

Trecerea la economia de piață în 1990 a fost un șoc pentru industria românească. Sistemul economic anterior nu ținea cont de aspecte precum „piață“, „cerere“, „competitivitate“ și nici „costuri“. Specialiștii care au trăit acele vremuri povestesc că marile uzine aveau scheme de personal supradimensionate, nu erau obișnuiți să facă economii pentru că nu aveau cu cine concura și se complăceau într-o stare tehnologică depășită deoarece aveau practic monopol.

După 20 de ani de la șocul inițial a mai venit unul, criza economică. Bilanțul la 25 de ani de la schimbarea sistemului: sute de fabrici închise, milioane de locuri de muncă pierdute, milioane de oameni plecați din țară.

Unele județe și-au încheiat socotelile cu industriile lor „tradiționale“ – Bacău era cândva un pol național în sectorul petrolului și petrochimiei, dar acum e cunoscut mai ales ca sediu al unui lanț de magazine și al unui imperiu în sectorul procesării cărnii de pui.