Au sau nu băncile lichiditate? Pot să dea băncile mai multe credite sau nu? De unde atrag băncile banii și ce fac cu banii atrași

♦ În România, depozitele bancare au depășit creditele; în timp ce depozitele bancare private (retail și corporate) reprezentau în aprilie 126 mld. euro, volumul creditelor private era de 85 mld. euro, astfel că surplusul depozitelor față de credite este de 41 mld. euro. Însă o mare parte din această sumă este plasată de bănci în titluri de stat ♦ Raportul credite/depozite la nivelul întregului sistem bancar românesc a rămas scăzut, în jurul a 70%, semn că nivelul creditării nu ține pasul cu depozitele din sistemul bancar, după cum reiese din statisticile BNR. Comparativ, la nivelul UE media raportului credite/depozite a depășit 100% ♦ Băncile au fost nevoite în ultimii ani să se bazeze mai mult pe sursele de finanțare locale, atrase de la populație și companii, în condițiile în care au pierdut o parte din liniile de finanțare de la băncile-mamă, linii care în perioada de creștere economică de dinainte de criza izbucnită în 2008/2009 au reprezentat principalul motor de susținere a creditării ♦ Au instituțiile de credit suficient capital și lichiditatea necesară pentru finanțarea companiilor, a economiei, dar și a statului, a datoriei publice și a deficitelor bugetare de 7-9% din PIB? 25% din activele băncilor sunt titluri de stat, iar diferența până la 30% sunt credite directe și programele guvernamentale, conform datelor BNR ♦ Pe piața interbancară, pentru a rezolva problema lichidității BNR a dat băncilor în patru săptămâni lichiditate prin operațiuni repo, dar băncile au împrumutat la ultimele licitații din iunie din ce în ce mai puțini bani, transmițând astfel un semnal că nu mai au nevoie, nu mai au probleme cu lichiditatea.

România a rămas în ultimii ani la coada clasamentului european, cu unul dintre cele mai mici raporturi cre­dite/depozite, volumul cre­di­telor acordate de bănci sectorului privat fiind mai mic decât depozitele atrase de la clienți. România este și codașa UE în pri­vința gradului de intermediere financiară, cu cele mai scăzute ponderi în PIB ale creditelor și activelor bancare.

În aceste condiții apar frecvent între­bări de tipul: pot să dea băncile mai multe credite pentru a finanța companiile și eco­no­mia sau nu? Concurează sectorul privat cu statul pe finanțările de la bănci? Au băn­cile suficient capital și lichiditate sau nu? Ar fi util/necesar ca băncile-mamă să aducă capital suplimentar/linii de finanțare către băncile de pe piața românească sau nu?