Belarus: o economie care o duce mai bine decât s-ar crede, dar cu două mari vulnerabilități - Rusia și ura lui Lukașenko față de antreprenorii privați

Belarusul, sub „ultimul dictator al Europei“, Aleksandr Lukașenko, și-a păstrat vechile fabrici, locuri de muncă și servicii sociale după căderea comunismului. A fost o republică-model a URSS, iar după prăbușirea blocului so­vietic s-a descurcat în unele aspecte eco­nomice, cum ar fi ine­galitatea re­dusă, rata de ocupare a for­ței de mun­că aproa­pe ma­xi­mă, spe­ran­ța de viață mai ridicată și in­fras­tructura mai bună decât ma­jor­i­tatea fostelor re­pu­blici. Ba chiar Belarusul are una dintre cele mai scă­zute rate ale sărăciei din Europa. Nu este de mirare că președintele rus Vladimir Putin vrea o integrare economică mai strânsă între Rusia și Belarus, poate chiar o acaparare. Însă globalizarea accelerată, concurența tot mai acerbă de pe piețele interna­ționale și presiunile făcute de Moscova arată limitele modelului belarus.

De nicio altă fabrică Lukașenko nu este mai mândru decât de Uzina de Tractoare din Minsk (MTZ). Liniile de producție încă mai livrează modelul MTZ-82, fabricat pentru prima dată în 1973, scrie Financial Times. Asamblarea se face mai ales manual, într-un ritm de 20.000 de unități pe an. Legenda locală spune că acesta este cel mai răspândit tractor din lume, fiind vândut de-a lungul timpului în 62 de țări și figurând pe bancnota de 200 de dongi a Vietnamului.

Uzina, care spre deosebire de era sovietică produce acum numai la comandă, are condiții cum puțini în vest îndrăznesc să viseze: cei 16.000 de mun­citori (o companie holding vine și ea cu 7.500 de muncitori) beneficiază de un centru medical gratuit, trei dentiști, zece cantine, un palat al culturii și un cartier numai al lor cu propria centrală de apă caldă. Plus un bunker pentru cazul în care planeta se rupe în bucăți. Minskul în sine pare desprins de contextul sovietic, deși arhitectura stalinistă iese puternic în evidență. Magazinele sunt bine aprovizionate cu orice, există cartiere bine delimitate cultural, printre care unul al hipsterilor, o industrie IT în ascensiune și probabil cel mai ieftin metrou din Europa.