Birgit Niessner, Erste Group: Poate deveni România o națiune bogată?

Succesul României în procesul de recuperare a decalajului față de țările europene avansate este incontestabil. În doar opt ani, în perioada 2000 – 2008 economia României s-a catapultat de la o pondere de 23% din PIB-ul pe cap de locuitor al vechilor state membre ale UE la 42%. Cu toate acestea,  procesul de convergență a luat o pauză odată cu apariția crizei. Și fiindcă România mai are mult până să ajungă din urmă țările din Europa Occidentală, se pune următoarea întrebare arzătoare: cum poate ajunge la acel nivel? Mai funcționează încă motorul creșterii și oare acesta este cel potrivit pentru viitor?

Motorul creșterii României a fost alimentat de un sector industrial puternic și de intrări de investiții străine directe semnificative, care au adus tehnologie în țară. Acest import de productivitate a facilitat dezvoltarea industriilor orientate spre export. Povestea de succes a mărcii Dacia este un exemplu bun pentru ceea ce Banca Mondială numește „mecanismul de convergență“ european: cooperarea în domeniul tehnologiei de înaltă performanță între noile și vechile state membre ale UE duce la excelență în industria din Europa Centrală și de Est.

Vestea bună este că acest motor de creștere funcționează în continuare, chiar și pe timp de criză. Producția industrială a României s-a redresat rapid, spre deosebire de cea din Europa de Sud. Pornind de la o valoare de 100 în 2005, producția industrială a României a crescut la 130 în 2011, în timp ce acest indicator a scăzut la 88 pentru Italia. Efectul crizei asupra investițiilor străine directe și exporturilor este vizibil cu ochiul liber, însă o parte din acesta a trecut deja.