Blestemul geografiei. Cum facem să avem și o „alianță financiară“ pe lângă cea politico-militară? Aflată la 400 de kilometri de război, România se împrumută de la aliații săi din NATO cu cea mai mare dobândă din UE, de 9%

♦ „Sfântul Frankfurt“, noua capelă de rugăciune a  finanțiștilor europeni, aflat la 2.300 de kilometri de Moscova, îi împrumută pe nemți la o dobândă de 1%, pe cehi cu 5%, pe unguri cu 9,1%, iar pe români cu 9,3% – diferență direct proporțională cu distanța de linia frontului ♦ Nu doar economia, ci și politica este de vină. Cristian Preda, decanul Facultății de științe politice a UB: Când ai un premier și un ministru de finanțe pe care nu-i cunoaște nimeni în UE, ce așteptări să ai?

Dobânda crește proporțional cu distanța pe care  debit­orul o are față de centrul financiar al Europei, o Europă într-o transformare pe care nimeni nu o anticipa acum cinci ani. De ce ne împrumutăm cel mai scump din UE, când lumea occidentală vrea, după cum spune, ca România să fie solidă și bine înarmată? Cu România pe post de pilon de stabilitate și printre primele bastioane de apărare ale lumii occidentale, nu ar trebui ca accesul la finanțare să fie facilitat, tocmai pentru a-și putea împlini rolul de pilon de susținere?

Dacă pe plan militar, de exemplu, România a fost printre primele țări întărite, pe piețele financiare situația este la polul opus, pentru că dobânzile la care se împrumută România au crescut constant și sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Or, puterea unei țări stă tocmai în puterea ei economică și financiară. „O să vedeți că, istoric, România a avut un risc de țară foarte ridicat comparativ cu alte state din Europa. În principiu riscul vine din dezechilibre macro, atunci când ai un deficit de cont cu­rent în creștere și care a trecut de mult linia roșie“, a răspuns la ZF Live economistul Laurian Lungu, fondator al think-tank-ului Consilium Policy Advisors Group.