Brazilia se confruntă, simultan, cu toate tipurile de recesiune cunoscute în era postbelică

Brazilia, una dintre cele mai mari economii emergente, are fără îndoială nevoie de reforme, însă recesiunea extremă cu care se confruntă această țară nu poate fi pusă doar pe seama corupției și a administrației supradi­mensionate. Economia are probleme structurale.

Nenorocul Braziliei derivă din faptul că țara suferă, în mod simultan, de toate cele trei tipuri principale de recesiune care au fost înregistrate în economia mondială postbelică, explică Paul Temperton, director al New York Institute of Finance, într-o scrisoare publicată de Financial Times. 

Primul tip, caracteristic econo­miilor dezvoltate până la criza finan­ciară mondială, este o recesiune generată de rate mai ridicate ale dobânzii. Factorul determinant al unei astfel de înăspriri este în mod tipic inflația în creștere, iar creșterea ratelor dobânzii este în mod normal excesivă, ducând la o recesiune înainte ca inflația să fie adusă sub control.

Brazilia se încadrează clar în acest model. Inflația din această țară a avansat constant de la 6,5%, când președintele Dilma Rousseff a venit pentru prima dată la putere în ianuarie 2011. Banca centrală, independentă și cu o țintă de inflație de 6,5%, și-a majorat rata cheie de 17 ori de la începutul anului 2013, până la 14,15%. Inflația a continuat totuși să crească, până la 10,4% în februarie.