Bugetul rezervelor de stat pentru alimente a crescut de șapte-zece ori după pandemia de COVID-19 și izbucnirea războiului din Ucraina. „Nivelul stocurilor a crescut în concordanță cu provocările generate de crizele contemporane“

„De ce lumea a început să facă din nou stocuri de alimente“, titra recent Financial Times. După decenii în care eficiența lanțurilor globale de aprovi­zio­­nare părea suficientă, statele revin la rezervele strategice de alimente, dar nu numai. Articolul din presa străină por­nea de la faptul că țările nordice Fin­landa, Suedia, Norvegia au înce­put sau au accelerat constituirea sto­curilor de alimente și energie, pe fondul riscurilor geopolitice, climatice și logistice.

România nu a pus niciodată sub semnul întrebării capacitatea sa agri­colă de a-și hrăni populația. Mereu, în spațiul public s-a discutat că suntem a șasea putere agricolă din UE după su­prafața de teren, de circa 13 milioane de hectare, și că avem potențial să hră­nim până la 80 de milioane de oameni dacă atingem capacitatea maximă, adică să hrănim de patru ori populația țării. Însă, de la agricultură la mâncare drumul nu e atât de scurt și statistica ne-a arătat că ne bazăm la final de an pe porcul din Spania, pe brânza din Italia, pe roșiile din Turcia sau pe cartofii din Germania. Așa am ajuns la un deficit agroalimentar care depă­șeș­te 5 miliarde de euro anual.

Astfel, deși producția agricolă in­ter­nă este, teoretic, suficientă, în ulti­mii ani România a început să trate­ze cu mai multă seriozitate securitatea alimentară, într-un context regional și mondial tot mai volatil. Există o lege a rezervelor de stat încă din 1992, iar Ziarul Financiar a întrebat Adminis­tra­ția Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale care este situația actuală a stocurilor de alimente.