Business sportiv. În inima Naționalei. Ce poate face un lider de organizație pentru a avea angajamentul colegilor: să construiască sentimentul de siguranță psihologică a echipei

„Acum, aici, astăzi începe drumul nostru. Nu care cumva să văd pe cineva cu teamă! Nu va fi ușor, va fi greu, dar în momentele cele mai grele, ne adunăm, ne încurajăm, ne susținem. E momentul nostru, e drumul nostru, nu-l scrie nimeni pentru noi. Îl scriem noi!“ Cuvintele nu aparțin vreunui infuencer celebru pasionat de citate motivaționale, nici nu sunt desprinse din vreun discurs prezidențial, deși poate ne-am dori și, mai ales, am avea nevoie, ci dintr-un strigăt de vestiar al antrenorului Edi Iordănescu din timpul campaniei de calificare a Naționalei de fotbal a României la Campionatul European din vara anului trecut. 

De altfel, urmărind documentarul „În inima Naționalei“, am constatat că domnul Iordănescu striga destul de mult la vestiar. Tot filmul e presărat cu secvențe în care răsună îndemnuri de încredere, de luptă, de forță, de a pune totul la bătaie, de a mai duce un pic când crezi că nu mai poți, de a crede în reușită o dată, și încă o dată, și încă o dată, fără frică, fără dubii, cu o condiție însă, obligatorie pentru performanța oricărei echipe, fie ea sportivă sau de alt fel: de a face totul împreună. Oricât de frumos sună, acest „împreună“ nu e chiar ușor de pus în practică. Presupune domolirea orgoliilor individuale, a dorințelor personale de reușită și atenție publică, presupune încredere în ceilalți, un sentiment de siguranță că te poți lăsa pe mâna altora pentru a reuși, dar și că poți greși fără a fi exmatriculat și tras pe marginea „familiei“, pedepsit, respins și abandonat. În termeni de specialitate se numește siguranță psihologică în echipă, un termen inventat în urmă cu 20 de ani de Amy Edmonson, profesor de leadership și management la Harvard Business School. 

E acea încredere comună că echipa este sigură pentru asumarea de riscuri interpersonale, adică oamenii se simt în siguranță să colaboreze, să greșească, să vorbească sau să experimenteze împreună. Într-o echipă de înaltă performanță, această siguranță psihologică devine facilitatorul esențial al muncii, o arată nenumărate studii făcute de specialiști în resurse umane.