Campanie ZF „Școala într-un singur schimb în București“. În Capitală, lanțul educației trebuie să treacă de nouă factori de decizie până să ajungă la elev, iar pasarea responsabilității a devenit definiția României educate

♦ Cine își asumă responsabilitatea pentru pereții care cad peste copii în școli, pentru ani întregi de școală fără pauze, pentru sute de clădiri care nu sunt gata în termenii asumați, pentru ore de informatică, biologie sau chimie făcute pe caiet, fără laboratoare, pentru ore de sport în sala de clasă? ♦ Generațiile actuale de elevi din Capitala României, oraș cu un PIB per capita similar cu cel din Lisabona și Madrid după puterea de cumpărare, trăiesc această realitate astăzi, timp în care strategiile pentru educație îi preocupă pe toți, dar soluțiile rapide nu interesează pe nimeni ♦ Cine să răspundă când cercul din jurul elevului este atât de stufos?

Parcursul școlar al unui elev din București trebuie să treacă de nouă factori de decizie până să ajungă la elev. Aici, decizia în educație pornește de la învățător, merge la inspectoratul școlar, la primăriile de sector, la administrația școlilor și ajunge până la Ministerul Educației. Cu toate acestea, autoritățile rămân mute când li se pun în față întrebări despre subdezvoltarea infrastructurii școlare din București, despre școlile care învață în trei schimburi, despre orele de 40 de minute și pauzele de cinci minute.

Lanțul decizional în educație de la nivelul Capitalei începe de jos, de la învățători și profesori, care au rolul de a-i ghida pe elevi prin materie, iar apoi merge la directorii școlilor. Nici pentru cadrele didactice orele de 40 de minute și pauzele de cinci minute nu sunt floare la ureche: „Este aproape imposibil să cobori de la etajul 2 și să alergi să duci catalogul, ca apoi să iei alt catalog și să alergi la altă clasă. Se mai pierd cinci minute sigur”, spunea pentru ZF Roxana Goga, directorul Colegiului Național Spiru Haret din București.