Când vor fi contribuabilii corecți tratați ca adevărați parteneri ai guvernului?

 România are o problemă constantă și cronică în ce privește colectarea veniturilor la bugetul de stat. Veniturile bugetare ating în jur de 32%-33% din Produsul Intern Brut, ceea ce ne plasează în mod constant pe ultimele locuri la nivelul Uniunii Europene în funcție de acest indicator. Această stare de fapt a supraviețuit unor guvernări diverse, precum și unor sisteme fiscale și rate ale taxării diferite (vezi impozitare diferențiată vs. cota unică, sau mărirea ratei de TVA de la 19% la 24%). Avem deci de-a face cu o fotografie destul de corectă a capacității statului român de a-și colecta veniturile. Pentru a fi riguroși, menționăm că vorbim de totalitatea veniturilor, atât fiscale cât și nefiscale. Situația este însă similară și în ceea ce privește colectarea doar a veniturilor fiscale și aici aflându-ne cu 10% din PIB sub media europeană.

În condițiile crizei financiare și economice începută în 2007 și a angajamentelor de stabilitate fiscală asumate de România, creșterea gradului de colectare este esențială pentru dezvoltarea economică și socială. Desigur, presupunând o cheltuire judicioasă și eficientă a banului public. Până ajungem la acest subiect însă, este important ca banii respectivi să existe.

Măsurile luate pentru a contracara slaba colectare a veniturilor au cuprins un mix de scădere a cheltuielilor publice și creștere a taxelor. Ambele sunt măsuri pro-ciclice, într-un climat de profundă criză economică și financiară.