În căutarea vinovaților pentru dezastrul provocat de pandemie, ziarele occidentale arată spre un Partid Comunist chinez mincinos și spre o Organizație Mondială a Sănătății disfuncțională și slugarnică
În timp ce criza economică din Occident se adâncește, iar nervozitatea oamenilor obligați să stea în case din cauza pandemiei crește, China a pornit o ofensivă propagandistică prin care-și construiește o imagine de salvator planetar.
Foto: Ziarul Financiar
În timp ce criza economică din Occident se adâncește, iar nervozitatea oamenilor obligați să stea în case din cauza pandemiei crește, China a pornit o ofensivă propagandistică prin care-și construiește o imagine de salvator planetar. Însă ziarele mari din Europa și SUA au început și ele să caute vinovați, insistând asupra Organizației Mondiale a Sănătății și Beijigului.
Iar a da vina pe OMS și China nu înseamnă a căuta țapi ispășitori, după cum scrie în revista Politico Rich Lowry, editor și la National Review. Politico este o publicație americană și s-ar putea bănui că este părtinitoare având în vedere atacurile recente ale președintelui SUA Donald Trump și ale autorităților de la Washington asupra organizației internaționale și Beijingului. Americanii acuză OMS că a acoperit greșelile Chinei, că a protejat interesele Beijingului și că reacția ei slabă și întârziată a permis epidemiei să se răspândească rapid. Și Wall Street Journal, ziarul-oglindă al piețelor financiare americane, cu o direcție pro-Washington, acuză OMS că este supusă Chinei și scrie că reacția acesteia în fața pericolului pandemiei demonstreză că este dispusă să pună politica în fața sănătații populației planetei. Însă nu doar presa americană este critică față de Beijing și OMS, condusă de etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus, ci și cea fraceză sau spaniolă.
Le Monde abordează problema medicilor chinezi care au încercat să prevină lumea, dar au fost aduși la tăcere într-un fel sau altul. „Unde a dispărut doctorul Ai Fen?“ se întreabă publicația. Prezența sa pe rețelele de social media din China pare să contrazică zvonurile despre arestarea directoarei departamentului de urgențe al Spitalului Central din Wuhan. Dar chiar simplul fapt că zvonurile circulă spune multe despre neîncrederea creată de felul în care guvernul chinez a gestionat inițial criza coronavirus. După ce a identificat mai multe cazuri de îmbolnăviri cu COVID-19 în departamentul său, Ai Fen a primit interdicție de a informa despre această chestiune de la comisariatul de sănătate din Wuhan pe 30 decembrie 2019. Povestea ei, spusă de corespondentul Le Monde la Beijing, și cea tragică a colegului Li Wenliang, ucis de virus pe 7 februarie după ce a fost pedepsit pentru că a încercat să avertizeze lumea despre pericolul epidemiei, și-au lăsat amprenta. Și nu doar în China. Și în străinătate, eforturile regimului comunist chinez de a-i reduce la tăcere pe cei care vor să alerteze și să înăbușe ceea ce par a fi vești rușinoase vor rămâne pete mari pe reputația Chinei. Săptămâni prețioase pierdute din cauza opacității, au permis virusului să se răspândească în timp ce Beijingul convingea OMS să întârzie declararea pandemiei. În ianuarie, după o întâlnire la Beijing, doctorul Ghebreyesus a spus că „acțiunile autorităților au ajutat la prevenirea răspândirii coronavirusului în alte țări“ și că este „foarte impresionat de cunoștințele detaliate ale președintelui Xi despre pandemie“.
Citește și
1 min
Liviu Popescu
2 min
Oniciuc Ilinca
5 min
Cristian Hostiuc