Cazul Nordis pune reflectorul pe o practică generalizată în construcțiile rezidențiale: de ce unii dezvoltatori construiesc blocuri cu banii clienților?

Cazul Nordis pune reflectorul pe practica dezvoltatorilor imobiliari de a se baza pe banii clienților finali sau ai altor investitori care la rândul lor participă la proiect încă de pe planșă pentru a finanța investiția. Cât de periculoasă este această practică și când apar primele semne că poate eșua o astfel de schemă, cum s-a întamplat la Nordis? Ce trebuie facut pentru a păstra o dinamică a dezvoltarilor imobiliare dar cu protecția clienților

Când se face un bloc, oamenii au impresia că dezvoltatorul ia un credit și face blocul res­pectiv cu banii de la bancă, dar în realitate nu se întâm­plă așa. Multe dintre blocurile noi se fac cu banii investitorilor care urmăresc plasa­mente foarte bune, iar dezvoltatorul are un teren și atât. El caută să atragă alături de el alți investitori mai mici care cumpără de pe machetă 10-20 de apartamente, iar când proiectul prinde contur încep să le vândă clientului final.

Dacă dezvoltatorul este unul cu expe­riență și securizează din timp materialele de construcție și forța de muncă necesară, „afa­cerea“ poate fi una profitabilă de am­bele părți, însă în cazul în care dezvolta­to­rul are probleme financiare, nu se orga­nizea­ză și nu securizează achizițiile, recupe­rarea banilor poate fi greoaie.