Ce ascunde liniștea de pe piața spațiilor comerciale?

210 milioane de euro, 180 milioane de euro – nu, nu sunt sumele încasate de stat pentru vânzarea vreunei companii de utilități sau de vreun antreprenor inspirat, care a creat o afacere de la zero și după ani a reușit să o vândă unui investitor strategic. În realitate, sunt sumele pe care investitorii imobiliari internaționali erau dispuși să le plătească, și le-au și plătit în unele cazuri, pentru achiziția unui mall într-un oraș de provincie din România în anii 2006-2007. Lucrurile s-au schimbat dramatic în doar 5-6 ani.

Investitorii care ar fi cumpărat orice, la orice preț, fără măcar să știe ce cumpără au dispărut, iar tranzacțiile cu spații de retail se mai fac doar cu proiecte “în moarte clinică”.

Investitorii se băteau în urmă cu 5-6 ani pe proiecte care nici măcar nu erau realizate, dând crezare doar unor povești, împachetate frumos și argumentate de “potențialul extraordinar al pieței românești”.
Ce s-a întâmplat acum cu investitorul care a cumpărat un mall într-un oraș din România și în momentul în care a mers să vadă un film în zona de entertainment a acestuia a aflat că nici măcar nu exista un cinematograf?