Cezar Boțel, consilierul guvernatorului BNR pe politică monetară: Amintiri și gânduri legate de pionieratul politicii monetare

Unde altundeva?

Am decis să mă angajez la Banca Națională la înce­putul anului 1992, convins de argu­mentele foștilor mei colegi de la Institutul de Finanțe, Pre­țuri și Probleme Valutare (IFPPV) (numit înainte de 1990 Institutul de Finanțe, Circulație Monetară și Prețuri). Invitat încă din 1990 să mă alătur noii echipe în formare din BNR, am preferat inițial să continui activitatea de cercetare, pentru care se re-deschiseseră de curând orizonturi de idei și surse de informații inaccesibile pentru cei mai mulți dintre noi până în decembrie 1989.

Credeam atunci, și sunt convins astăzi, cu avantajul privirii retros­pective, că era esențial pentru recons­truc­ția economiei românești ca înlă­turarea constrângerilor economiei de comandă și restaurarea funcțio­nării piețelor să avanseze cât mai rapid posibil, cu asigurarea unei asistențe sociale bine țintite pentru traversarea tranziției. Tranziția rapidă era cu atît mai necesară dat fiind caracterul toxic, chiar comparativ cu alte state comuniste din Europa, al politicilor economice din România anilor ’80. Aceste politici creaseră dezechilibre macroeconomice majore a căror persistență nu putea decât să prelun­gească risipa de resurse si să ali­men­teze oboseala tranziției în rândurile populației. Mai speram atunci că majoritatea economiștilor din Româ­nia împărtășesc aceeași perspectivă.