Cine conduce de fapt politicile economice din România?

V-ați aștepta să spun că vreo instituție – Guvern, BNR, CNSM s.a. sau vreun demnitar. Nu, politicile economice din România sunt conduse de un indicator. Se numește PIB potential și dacă îmi permiteți o analogie – forțată sau nu – este cea legată de evoluția temperaturii corpului uman.

PIB potențial este acel nivel al producției realizate într-o țară în condițiile în care factorii de producție (muncă, natură, capital, tehnologie s.a.) sunt utilizați la o capacitate normală. De exemplu forța de muncă lucrează 8 ore pe zi, capitalul cat este prevăzut în cartea tehnică s.a. Alte definiții arată că PIB potențial este acel nivel al PIB la care există ocuparea deplină, acel nivel de PIB care nu produce inflație, acel nivel al PIB ce caracterizeaza echilibrul economiei pe termen lung. PIB ul potential este o referință, un prag. Dacă PIB ul efectiv dintr-un an este mai ridicat decât PIB potențial înseamnă că economia se află într-un decalaj expansionist (condiții bune). Dacă diferența este foarte mare efectiv vis-a-vis de potential atunci economia se supraîncălzește și apar dezechilibre. Invers, dacă PIB ul efectiv dintr-un an este mai mic decât PIB potențial înseamnă că economia se află într-un decalaj recesionist (condiții proaste). Și aici, dacă diferența negativă este foarte mare efectiv vis-a-vis de potential atunci economia intră în recesiune și apar dezechilibre. Așa funcționează economia – ciclic, volatil.

Mergând mai departe cu analogia în termeni medicali, în mod normal apreciem că există febră când temperatura corpului depășește 37 grade la adulți, 38 de grade la copii.