Ciprian Ladunca, Managing Partner LCL Advisory: România S.A. Cât de similare sunt rolurile și responsabilitățile Președintelul României cu cele ale unui Președinte de Board

Pentru noi, cei care activăm în mediul de business, nu de puține ori ne-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă România ar fi organizată și condusă precum o companie serioasă și performantă. Ce ar însemna dacă statul ar funcționa pe baza unor principii de guvernanță clar definite, cu un management evaluat după rezultate, obiective măsurabile, satisfacția „clienților” (cetățenilor) și o relaționare corectă cu toți stakeholderii: parteneri externi, angajați, investitori și societate civilă?

Dacă privim România ca pe o companie complexă – România S.A. – primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că președintele nu este echivalentul unui CEO. Rolul executiv îi revine prim-ministrului, care gestionează bugetul, coordonează echipele guvernamentale și se ocupă de operaționalul zilnic. Președintele statului joacă un alt rol, adesea greșit înțeles în spațiul public, un rol similar celui de președinte al consiliului de administrație sau de supraveghere (Board). Este o poziție non-executivă, dar cu o importanță strategică majoră, care presupune viziune, echilibru, supraveghere și integritate. În logica guvernanței moderne, președintele este garantul arhitecturii instituționale, nu actorul principal al jocului politic.

În ultimii ani, în calitate de advisor și membru în mai multe boarduri, am avut ocazia să lucrez direct cu președinți de board care știu că influența reală vine din capacitatea de a construi consens, de a proteja valorile organizației și de a veghea la continuitatea strategică, nu din decizii bruște sau intervenții punctuale. Rolul președintelui nu este să execute, ci să se asigure că direcția rămâne clară, că riscurile sunt bine gestionate și că mecanismele de control și echilibru funcționează.