Contează sau nu 1 Decembrie pentru Gen Z? Ce ne spun tinerii: Patriotismul nu e despre a lăsa comentarii cu „La mulți ani, România!”, ci e despre a fi alături de oameni, a rămâne implicați în ceea ce contează pentru ei, a susține cauze în care cred, a nu
Am fost curioși să aflăm: contează sau nu 1 Decembrie pentru Gen Z? Spoiler: da, dar fiecare are propriul mod de a se raporta la această zi. Ei se conectează prin experiențe autentice: familia și prietenii, proiectele în care cred…
Foto: Ziarul Financiar
Am fost curioși să aflăm: contează sau nu 1 Decembrie pentru Gen Z? Spoiler: da, dar fiecare are propriul mod de a se raporta la această zi. Ei se conectează prin experiențe autentice: familia și prietenii, proiectele în care cred sau chiar comunitățile create. Pentru unii tineri din Generația Z, 1 Decembrie a devenit o zi în care se prețuiește mai mult liberul legal, fără o altă însemnătate aparte, iar pentru alții tradițiile precum mersul la paradă, concertele și evenimentele în aer liber și, bineînțeles, târgurile de iarnă abia deschise, sunt încă importante.
,,Mi se pare o sărbătoare drăguță, pentru că nu prea avem multe momente să ne bucurăm împreună, în sensul că și Crăciunul și Paștele sunt în mare parte condiționate de religie. Chiar dacă nu am avut noi nicio contribuție în a ne naște în România, ci e o pură coincidență, pentru mine e plăcut gândul că sunt atâția oameni care împărtășesc aceeași coincidență. Cred că este și ar trebui să fie mai mult despre oameni, decât despre istorie sau armată. Patriotismul pentru mine înseamnă speranță în țara ta și modul în care poți să te implici să ajungă într-un mod mai bun. După definiția asta nu trebuie să locuiești neapărat în țară, ci poți fi oriunde și să fii fericit” spune Maria, tânără în vârstă de 21 de ani.
,,Îmi place mult ziua de 1 Decembrie și mă simt veselă în fiecare an, mai ales că stăm toată familia împreună și mergem cu toții la paradă, iar apoi dăm o fugă la bunici să luăm masa și să ascultăm muzică populară. Nu am fost niciodată indiferentă zilei. La mine în familie se simte energia aia pozitivă că suntem și vrem să fim români, nu în sensul <crazy>, mai mult în sensul de recunoștință. Când am fost un semestru în Erasmus, îmi era foarte dor de casă și eram mereu mândră când mă întreba cineva de unde sunt sau atunci când întâlneam și alți români acolo. Era sentimentul de acasă” spune Raisa, tânără în vârstă de 22 de ani.
Citește și
3 min
Ștefan Stan
1 min
Mirela Turlan
1 min
Simona Vasile