Creșterea economică este sustenabilă. Alta este problema
Discuții îndelungi pe tema sustenabilității creșterii economice a României la Conferința Politici economice pentru o creștere sustenabilă organizată marți de Ministerul Finantelor Publice (o inițiativă de salutat).
Foto: Ziarul Financiar
Discuții îndelungi pe tema sustenabilității creșterii economice a României la Conferința Politici economice pentru o creștere sustenabilă organizată marți de Ministerul Finantelor Publice (o inițiativă de salutat). Păreri pro și contra, opinia majoritara fiind mai degrabă că procesul de creștere economică din România este nesustenabil, fiind bazat mai ales pe consum.
Încerc să demonstrez relativitatea afirmațiilor legate de nesustenabilitate procesului de creștere economică folosindu-mă de câteva argumente. Arăt mai apoi că problema nu este cea legată de sănătatea creșterii economice ci de modul în care se distribuie această creștere economică și de modul în care o parte mica din valoarea adăugată a bunurilor produse/servicii efectuate/lucrări prestate aparține României (și cât de sus suntem în lanțul de creare de valoare adăugată).
1. Sustenabilitatea creșterii economice nu este dată exclusiv de ponderea motoarelor consum/investiții/export ci o relevanță mai mare o are rata de creștere a productivității totale a factorilor(PTF). Cu alte cuvinte daca impartim factorii de productie în muncă, capital și neofactori, putem spune ca tot ce nu intra la contributia capitalului si a muncii (cuantificabili, arată latura cantitativă a creșterii) includem la contribuția PTF (latura calitativa a cresterii). Asadar tot ceea ce inseamna tehnologie, dezvoltarea infrastructurii, stabilitate financiară în sens larg, arhitectură investițională matură, piețe ale bunurilor, muncii și capitalurilor funcționale, intermediere financiară ridicată, capital uman, creșterea gradului de complexitate a afacerilor, ușurința de a face afaceri, inovare s.a.m.d toate acestea intră la contribuția PTF. Aceasta dă calitatea creșterii economice, sustenabilitatea ei, mai degrabă decât impartirea consum/investiții /export – structură care poate fi modificată organic de mediul privat dar și prin programare economică orientativă prin politici publice. Conform Prognozelor Anuale ale Comisiei Europene, in 2012 România a avut o crestere procentuala fata de anul anterior de PTF de 1,7, Zona Euro de -0,8, în 2013 noi Ă2,8 Zona Euro stagnare, in 2014 noi Ă1,3 ei Ă0,3, in 2015 noi Ă2,9 iar ZE de Ă0,8 iar anul acesta Ă2,7 ei Ă0,6. Pentru 2017 aceeasi prognoză indică Ă2,1 ptr România și 0,8 ptr Zona Euro. De necomentat.
Citește și
2 min
Ștefan Stan
1 min
Cristina Roșca