Croația și-a făcut un viitor în zona euro. Celelalte state est-europene încă nu, iar unele dintre ele poate că nu și-l vor face niciodată acolo

Pentru a arăta importanța păstrării unei monede proprii, Marek Dietl, CEO al Bursei de Acțiuni de la Varșovia, cea mai mare din Europa de Est, spune că nu există dovezi empirice că în zona euro este mai sigur. O monedă proprie este necesară pentru dezvoltare și independență economică.

În Ungaria, dezbaterile pe tema înlocuirii fo­rin­tului cu euro s-au întețit când inflația a ex­plo­dat din cauza instabilității puternice a mo­ne­dei maghiare. Dar poziția oficială a gu­vernului de la Budapesta față de intrarea în zona euro este una ostilă. Guvernatorul băncii centrale, un cri­tic al gu­vernului, a intervenit în discuții spunând că Ungaria este obligată prin tratate să adopte euro și va fi pregătită pentru aceasta când va ajunge la aproape 90% din nive­lul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene, adică prin 2030. Bulgaria a părut până acum câteva luni hotărâtă să intre în zona euro și chiar a fost dată ca exemplu de ofi­cialități europene de rang înalt pentru determinarea ei. Însă o criză gu­vernamentală de durată a făcut ca aceste pla­nuri să fie aban­do­nate sau amânate. În Cehia este simplu: nici nu se pune problema adoptării euro pentru că țara nu este pregătită, a declarat recent premierul. Aceasta cu toate că Cehia este considerată cea mai matură economie din regiune.

Dar cu Croația este o cu totul altă poveste. Această țară se așteaptă la un sezon turistic record, ceva extraordinar pentru o economie din care turismul reprezintă 20%. Experții pun ex­plo­zia de vizitatori pe seama  intrării țării în spațiul de liberă trecere Schengen și într-o mai mică măsură pe seama adoptării monedei euro. Încurajarea turismului a fost unul din motivele men­ționate de guvernul croat când a inițiat pro­ce­sul de trecere la moneda unică europeană, fi­na­lizat pe 1 ianuarie. Croația nu este străină de in­va­ziile turistice, dar nici de euro, aceasta fiind de mult timp o monedă națională neoficială da­to­rită, în parte, turismului. Prin urmare, înlo­cuirea kunei cu euro a venit natural, dar nu fără pro­bleme.