Cum încearcă recrutorii să spargă rutina de la interviurile de angajare

„Unde vă vedeți peste cinci ani?” „De ce vreți să lucrați în această companie?“, „De ce ați plecat de la fostul angajator?“. Pare greu de crezut, dar exercițiul recrutării încă se folosește de aceste întrebări și de algoritmul răspunsurilor la ele.

SE SPUNE CĂ NU POȚI SĂ ÎNVEȚI UN CÂINE BĂTRÂN TRUCURI NOI, IAR CÂND VINE VORBA DESPRE INTERVIEVAREA A ZECI SAU SUTE DE CANDIDAȚI PE LUNĂ, UNII CU MAI MULTĂ EXPERIENȚĂ, ALȚII  “BOBOCI” PE PIAȚA MUNCII, RUTINA PARE GREU DE EVITAT. Atunci când vezi pentru prima dată cea mai mare parte a candidaților, iar profilul căutat rămâne cam același, se nasc, inevitabil, întrebările-clișeu. Pentru unii recruiteri, răspunsurile candidaților pot valida sau nu o calitate cerută pentru profilul căutat, însă alți oameni de HR au căzut în capcana rutinei și, la interviuri, se transformă în roboți care emit aceleași întrebări și care procesează răspunsurile după anumite criterii bine stabilite. Cât de des apare rutina în viața recruiterilor și de ce, care sunt pericolele pe care le poate avea asupra businessului de recrutare și cum poate fi diminuată?

„Probabil că orice tip de muncă presupune o anumită parte rutinieră, mai puțin atrăgătoare și fermecătoare. În cazul resurselor umane, cred că factorii principali care determină apariția rutinei sunt taskurile din care lipsesc provocările, mediul de lucru care, la rândul său, rămâne același pentru mult timp și, nu în ultimul rând, recrutarea pentru timp îndelungat a acelorași tipuri de poziții“, susține Dana Meleghi, head of recruitment în cadrul dezvoltatorului de software Luxoft Romania, care numără în jur de 900 de angajați în prezent. Ideea de rutină în procesul de recrutare pare a fi unanim acceptată și conștientizată de mulți oameni de resurse umane. Aceștia admit că este o problemă reală pe care fiecare o experimentează măcar o dată în carieră și care este hrănită în timp de anumite contexte.