Daniel Dăianu: Cazul Wirecard, auditul și o morală mai amplă
Îmi amintesc ce zgomot a produs in lumea corporatista prabusirea Enron, care a tras dupa sine disparitia firmei de consultanta si audit Arthur Andersen (una din primele 5 in lume). S-a vorbit atunci de conflicte de interese, ochi inchisi fata de operatiuni neclare si necurate ale Enron, cea care transformase piata energiei din California intr-un veritabil casino. A fost si cazul Parmalat in Itali…
Foto: Ziarul Financiar
Îmi amintesc ce zgomot a produs in lumea corporatista prabusirea Enron, care a tras dupa sine disparitia firmei de consultanta si audit Arthur Andersen (una din primele 5 in lume). S-a vorbit atunci de conflicte de interese, ochi inchisi fata de operatiuni neclare si necurate ale Enron, cea care transformase piata energiei din California intr-un veritabil casino. A fost si cazul Parmalat in Italia, tot un mare scandal. De conflicte de interese in lumea consultantei si inadecvata auditare s-a vorbit mult si in criza financiara de acum mai bine de un deceniu, cand si agentii de rating au intrat sub tir pentru note inalte date unor active dovedite “gunoi”.
Iar acum, scandalul Wirecard produce valuri nu numai fiindca este vorba despre o companie fintech ce devenise o vedeta la bursa din Frankfurt si exponent al dezideratelor europene in materie de inovare; frauda, de mari proportii, a lasat pe multi descumpaniti si conduce din nou la intrebari care privesc:
- activitatea de reglementare si supraveghere;
- conflicte de interese;
- expansiunea sectorului bancar/financiar “umbra”;
- riscuri pe pietele financiare (cu interventii mai mari decat in criza financiara, Fed a ajuns sa achizitioneze acum si active junk)
- functia de imprumutator de ultima instanta pe piete de capital;
- tensiunea intre cautarea de randament si nevoia de prudenta; de pilda, dezbaterea in acest sens privind strategia de plasamente a Calpers (un mare fond de pensii din SUA), asa cum se discuta in Europa plasamente facute la Wirecard (al carui “model de afaceri”era laudat pana ce a iesit la iveala inselatoria);
- consecinte ale diminuarii ratei naturale a dobanzii (R*), care rezulta din evolutii demografice, tendinte privind inclinatia spre economisire si investitii (in active productive), volumul de active sigure (safe assets) in economia globala;
Am sentimentul unui déjà vu fiindca am trait faza acuta a crizei financiare fiind in legislatura europeana ca MEP (intre 2008-2009) si co-raportor (cu Ieke van den Burg) privind intarirea R&S in industria financiara. Imi permit sa reiau argumente pe care le-am sustinut atunci, la care adaug cateva izvorate din anii recenti:
Citește și
2 min
Ștefan Stan
1 min
Cristina Roșca