Daniel Dăianu: Ce "cai" pot trage economia in 2013?

Dupa o corectie macroeconomica de mari proportii ai zice ca se creeaza premise decisive pentru crestere economica. Cifrele arata un deficit bugetar (ESA) sub 3% din PIB si un deficit de cont curent probabil sub 3,8% din PIB in 2012.

Dar lucrurile sunt mai complicate daca avem in vedere contextul international neprietenos, deleveraging-ul din industria financiara, carente mari ale procesului investitional intern; ma refer la ineficienta investitiilor, risipa de resurse, slabiciunea unor segmente importante ale sectorului privat (nu numai IMM-uri), starea de spirit generala in lumea afacerilor. Drept este ca randamentele cerute la obligatiunile suverane ale Romaniei au scazut dramatic pe piete, ca urmare a formarii unui guvern cu mare sprijin parlamentar, evitarii derapajului bugetar in an electoral. Si leul s-a apreciat. Dar aceste fapte nu invalideaza o intrebare legitima: ce pistoane de crestere sunt in 2013, in anii ce vin. Intrucat unele premize nu sunt favorabile.

Absorbtia fondurilor europene are rolul de a sprijini puternic investitii publice si private. Toti speram ca 2013 va marca o cotitura din acest punct de vedere, mai ales ca bugetul public mizeaza pe cresterea absorbtiei de fonduri europene. O absorbtie intensa poate deveni un instrument eficace de transformare a administratiei publice, de crestere a capacitatii de a gestiona proiecte. Am putea trai, pe aceasta filiera, o ameliorare a utilizarii banului public in general. Dar absorbtia de fonduri UE trebuie incadrata in combinatia de politici.

Mix-ul de politici, intr-o acceptie limitata, priveste imbinarea politicii bugetare cu cea monetara; in acceptie extinsa se refera la o gama mai larga de politici/instrumente. Dialogul autoritatilor cu partenerii externi (CE, FMI si BM) abordeaza reforme structurale, chestiuni inclusiv de ordin social si juridic. Partenerii discuta si cu sindicate, banci si alte companii private. Totul se cuvine sa fie judecat din perspectiva unui ansamblu de politici, care sa ajunga in maruntaiele economiei. Cum stabilitatea preturilor nu asigura automat stabilitate financiara, tot astfel bugetul public depinde de functionarea companiilor de stat, de eficienta utilizarii banilor publici -adica nu este suficient sa te ocupi de echilibrarea “contabila” a veniturilor cu cheltuielile. Daca, de pilda, o asemenea operatiune se face prin taiere drastica a cheltuieilor cand economia este in recesiune, usor se intra in cerc vicios. Vedem importanta combinatiei de politici, cum intra in relatie bugetul public cu politica monetara si de curs de schimb, cu masuri de reforma structurala intr-o economie deschisa ce depinde de mediul extern fiind si parte a UE, a “pietei unice”.