Daniel Dăianu vorbește despre dileme de început și dileme actuale în politicile Băncii Naționale după decembrie 1989 (II)

(Continuare din numărul trecut)

♦ Daniel Dăianu, 68 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuți economiști români și poate cel mai cunoscut economist român în afara țării ♦ Între 1992 și 1997 a fost economistul-șef al BNR, după care a fost ministrul finanțelor timp de 1 an în guvernul Ciorbea ♦ A fost membru în Consiliul de Supraveghere al BCR, iar în 2007 a devenit europarlamentar ♦ Din 2014 până în 2019 a fost membru în Consiliul de Administrație al BNR ♦ Acum este președintele Consiliului Fiscal, instituție care trebuie să amendeze politicile fiscale ale guvernului ♦ În cadrul seriei de articole – ZF 30 de ani de sistem bancar în România, Daniel Dăianu vorbește despre toată această perioadă, despre punctele macroeconomice importante și despre modul cum vede el evoluțiile economice ♦  În primul deceniu după 1990, România s-a confruntat cu mari probleme structurale, cu decizii amânate și de aceea tranziția a fost mult mai lungă decât a celorlalte țări foste comuniste ♦  Anumite politici recomandate de FMI și-au testat eficacitatea în România, cu rezultate nu întotdeauna cele scontate ♦ Pentru România, deci și pentru Banca Națională, cursul de schimb este poate elementul cel mai important la care se uită ♦ Dăianu spune că în BNR există și acum o dezbatere între cei care preferă o flotare cât mai liberă a cursului și cei care gândesc că într-o economie puternic euroizată, cu inflație încă semnificativă și cu sensibilitate mare a cetățenilor și a firmelor față de fluctuații mari ale cursului, o flotare controlată este opțiunea cea mai bună ♦ Într-o opinie scrisă pentru ZF el își spune punctul de vedere legat de principalele evenimente macroeconomice cu care s-a confruntat România ♦ Alăturat, puteți citi partea a II a opiniei lui Daniel Dăianu.

(Cristian Hostiuc)