De ce au dat greș prognozele pentru Brexit ale Băncii Angliei

După votul pentru Brexit economia britanică ar fi trebuit să se păbușească sau cel puțin să încetinească, potrivit scenariilor celor mai mulți analiști. Aceste scenarii se dovedesc acum a fi grește, iar economiștii s-au înșelat pentru că nu înțeleg reacțiile oamenilor în situațiile de nesiguranță cum ar fi ieșirea Marii Britanii din UE, scrie The Guardian. La începutul lunii trecute, Andy Haldane, economistul șef al Băncii Angliei (BoA), a dat vina pe „comportamentul irațional” pentru eșecul modelelor recente de prognoză ale BoA. Eșecul în a observa această iraționalitate i-a făcut pe economiști să prognozeze că economia britanică va încetini după referendumul pentru Brexit din iunie. În schimb, consumatorii britanici au fost cuprinși de frenezia cheltuielilor. La fel de ilogic, sectorul construcțiilor, cel manufacturier și cel al serviciilor și-au revenit.  

Haldane nu oferă nicio explicație pentru comportamentul irațional, și nici n-ar putea: pentru el, iraționalitatea înseamnă comportament care nu se potrivește cu estimările la care se ajunge prin modelele BoE. Această problemă n-o au doar Haldane și banca sa centrală, ci în general economiștii mainstream. Pentru ei, comportamentul rațional nu are aceeași semnificație ca pentru omul de rând. În limbaj comun, comportament rațional este acela rezonabil în circumstanțele date. Însă în lumea rarefiată a modelelor neoclasice de prognoză înseamnă că oamenii, posesori ai unor cunoștințe detaliate despre ei, despre mediul înconjurător sau despre perspectivele pe care le au în față, acționează în manieră optimă pentru atingerea țintelor. Altfel spus, a acționa rațional înseamnă a acționa într-o manieră conformă cu modelele de comportament rațional ale economiștilor.

Confruntați cu un comportamentul  contrar, economiștii reacționează precum croitorul care dă vină pe client că nu este pe măsura noului costum. Curios este că a prognoza pe premise și presupuneri nerealiste poate avea succes în multe situații, aceasta deoarece cei mai mulți oameni sunt ființe ale obiceiului. Preferințele lor nu se schimbă de la o zi la alta. Ei nu încearcă să obțină cea mai bună afacere când pornesc la cumpărături. Comportamentul lor prezintă un oarecare grad de repetitivitate. Acestea îi fac pe oameni predictibili. Nu este niciun secret că dacă pasta de dinți preferată se scumpește, omul de rând se va îndrepta spre altceva mai ieftin. Modelele de prognoză ale băncilor centrale folosesc în mare aceeași logică. Spre exemplu, BoE a prezis corect că lira sterlină se va deprecia după referendumul pentru Brexit. Deprecierea va împinge în sus prețurile și va determina reducerea cheltuielilor consumatorilor. Haldane încă mai crede că acest lucru se va întâmpla. Greșeala BoE este mai mult o problemă de timp decât de logică. Este ca și cum ai spune că votul pentru Brexit nu a schimbat nimic în mod fundamental. Oamenii se vor comporta exact cum a presupus modelul, doar că cu un alt set de prețuri. Dar orice predicție bazată pe modele recurente de comportament va da greș când ceva cu adevărat nou se întâmplă. Când schimbările nu sunt de rutină, nici comportamentul nu va fi unul de rutină. Însă ieșirea din rutină nu înseamnă iraționalitate. Aceasta înseamnă, în limbaj economic, că s-au schimbat parametrii. Siguranța că mâine va fi la fel ca astăzi a dispărut. Modelele de risc cuantificabil dau greș în condiții de incertitudine radicală.