De ce spune șefa FMI că România poate fi un model pentru alte țări
În două rânduri, șefa FMI s-a referit la România ca la un posibil model pentru alte țări: ca furnizor al unui standard de reforme reușite și de integrare de succes, alături de celelalte state din est care au parcurs tranziția din ultimii 20 de ani, și ca model de abordare corectă a celei mai spinoase chestiuni, la ora actuală, din relația cu FMI: liberalizarea prețurilor la energie.
Foto: Ziarul Financiar
“VISURILE ȘI ANGOASELE NE UNESC”, l-a citat Christine Lagarde pe francofonul Eugen Ionescu în discursul ei de la București, fără a aminti și prima parte a frazei („ideologiile ne dezbină”). Citatul a fost ales nu doar pentru ideea de bază cu care a venit Lagarde în România, aceea că soluția pentru problemele Europei e mai multă integrare și nu mai puțină, dar și pentru raportarea comună a statelor și a unor supranaționale ca UE și FMI față de angoasa reală în fața unei crize al cărei final e încă departe. Lăudând România pentru parcurgerea cu succes a unui drum atât de greu în ultimii 20 de ani („aduceți-vă aminte cum arăta punctul de plecare”), directorul executiv al FMI a vrut de fapt să dea curaj nu doar României și esticilor, ci și înseși instituției Fondului și statelor care se confruntă cu cea mai mare necunoscută din prezent: cum poate ieși economia globală din dependența față de tiparnița de bani a băncilor centrale. Noua prognoză a FMI pentru zona euro vede recesiune anul acesta (-0,5%) și o creștere sub 1% la anul, în timp ce economia Europei de Est ar urma să crească în 2013 cu 2,2% (o prognoză pe care băncile n-o văd imposibil de atins nici în cazul României) și cu 2,8% în 2014.
Același e și motivul pentru care Christine Lagarde a amintit că pentru țările din Est, ce a fost mai greu a trecut și că anul acesta, din toată regiunea, doar două țări (Croația și Slovenia) ar urma să aibă scădere economică. Lecția văzută de Lagarde e că performanța economică are două motoare inseparabile – integrarea și reformele, iar experiența Estului „poate crea un model de integrare de succes și de împărțire a prosperității de natură să fixeze standardul pentru ceea ce poate fi făcut în alte părți ale lumii unde este nevoie de reforme masive și există incertitudini mari asupra rezultatelor”. România este, din acest punct de vedere, exemplul ideal: de la un deficit structural de 8,9% din PIB, un deficit bugetar de 5,4% și un deficit de cont curent de peste 14% în 2008, acum a ajuns la un deficit bugetar de 2,5% din PIB, un deficit de cont curent sub 4% din PIB și un deficit structural de 1% văzut ca țintă fezabilă pentru 2014, în acord cu pactul fiscal al zonei euro, iar economia și-a revenit, urmând să aibă în 2013 al treilea an de creștere. „Austeritatea e prezentată în general ca fiind în opoziție cu creșterea economică; dar atunci când autoritățile sunt angajate serios într-un efort de consolidare fiscală pe termen mediu, cu legi coerente și continuitate a politicilor, aceasta alimentează investițiile necesare pentru economie și ușurează mult consolidarea fiscală. România a început și sper că va continua să se înscrie în acest cerc virtuos„, a spus Lagarde.

Citește și
2 min
Ștefan Stan
2 min
Ștefan Stan
2 min
Cristina Roșca