De ce urmăresc bancherii centrali o țintă de inflație de 2% deși n-o pot atinge niciodată?
Principala putere pe care băncile centrale o au este asupra dobânzilor. Pentru a crește inflația, acestea reduc dobânzile. Acestea vor să mențină inflația la o rată care evită nevoia de dobânzi negative.
Foto: Ziarul Financiar
Principala putere pe care băncile centrale o au este asupra dobânzilor. Pentru a crește inflația, acestea reduc dobânzile. Acestea vor să mențină inflația la o rată care evită nevoia de dobânzi negative.
Faptul că o rată a inflației situată puțin sub 2% este un lucru bun este un adevăr universal acceptat. Cifra pare să apară de fiecare dată când un bancher central ia o decizie de politică monetară.
Puțini dau atenție felului în care inflația a devenit fundația politicii monetare și de ce toată lumea pare să aibă o obsesie cu rata de 2%, scrie Kate Ferguson de la Deutsche Welle. Pentru a înțelege această situație, trebuie să analizăm soarta altui mecanism despre care se presupunea că asigură stabilitatea fiscală: standardul de aur.
Citește și
3 min
Ioana Niță
2 min
Iulian Tenchiu
6 min
Andrei Șerbănescu