Diana Răducanu, ​EY România: Riscurile de fraudă pot afecta o tranzacție

Observăm din practica profesională o asimetrie recurentă în procesele de due diligence în fuziuni și achiziții (M&A) – riscurile financiare, fiscale, juridice și operaționale sunt, în mod firesc, prioritizate și analizate riguros, în timp ce riscurile de fraudă nu beneficiază de aceeași vizibilitate. Aducerea lor în discuție în context tranzacțional poate fi percepută ca un demers sensibil, mai ales când raționamentul economic este convingător.

Una dintre consecințele practice ale acestei reticențe este că tiparele de cultură organizațională și deficiențele de guvernanță și control intern pot rămâne insuficient analizate în cadrul analizelor tipice de due diligence. Lipsa unor analize specifice și adaptate contextului tranzacțional poate permite ca semnalele de alarmă privind posibile nereguli să nu fie identificate la timp sau să rămână nedetectate, iar preluarea unor practici frauduloase preexistente expune cumpărătorii unor riscuri semnificative.

În peisajul local al tranzacțiilor M&A, această reticență derivă adesea și dintr-un decalaj între așteptările cumpărătorilor și cele ale vânzătorilor cu privire la cultură organizațională, guvernanță și mediu de control. Investitorii străini vizează adesea achiziții locale pentru performanța financiară și potențialul lor de creștere, presupunând că acestea au deja implementate standarde de guvernanță și practici de business capabile să asigure modele financiare sustenabile. Aceste aspecte nu coincid însă întotdeauna cu realitatea operațională, riscurile de fraudă fiind amplificate de interacțiunea dintre presiunile comerciale sau financiare, vulnerabilitățile de control și tolerarea unor comportamente organizaționale discutabile.