“Dictatura angajatului”-consecință a deficitului de forță de muncă

Pe o piață a muncii cu un deficit, după unele estimări, de circa un milion de locuri de muncă  se găsesc din ce in ce mai greu persoane  calificate care să ocupe locurile de muncă disponibile.. În acest context, al penuriei de personal, a apărut o atitudine “dictatorială” și chiar arogantă a angajatului, convins fiind de faptul  că este o “rara avis” la mare căutare și, nu în ultimul rând, foarte greu de înlocuit.

Problema  forței de muncă este, în momentul de față, una dintre cele mai mari  provocări căreia  angajatorii trebuie să-i   facă față, și pentru care, deocamdată, nu se întrevăd soluții de rezolvare eficiente. Există, în momentul de față, în rândul angajatorilor o teamă latentă  despre  evoluția afacerilor în următorii ani, dacă deficitul de forță de muncă se va accentua. România se confruntă acum cu un deficit cronic de forță de muncă și, îndeosebi, de forță de muncă calificată (72% din firmele cu capital românesc au probleme cu ocuparea locurilor de muncă vacante, conform studiului efectuat de Man Power Group)

Deficitul de forță de muncă îmbracă trei aspecte : cantitativ, calitativ și atitudinal. Cantitativ înseamnă să găsești numărul de  angajați de care ai nevoie, calitativ înseamnă să aibă calificarea necesară. Peste aceste două aspecte  triumfă atitudinea, care este cea mai importantă(atitudinea, și nu aptitudinea determină altitudinea!), aceasta evidențiind abnegația  și dăruirea în muncă .