Dintr-o privire: sistemul bancar arată mult mai bine decât în urmă cu un deceniu, dar cifrele bancare sunt mici pentru o țară europeană

În mod cert, sistemul bancar românesc arată mult mai bine acum (final de 2021) la începutul unei noi crize decât în 2008 – la începutul precedentei crize sau în 2012 – la ieșirea din criza precedentă. Este mult mai bine capitalizat, deci băncile ar face față unor condiții adverse. La acest lucru se adaugă faptul că expunerea creditării nu mai este pe valută, ci pe lei, deci riscul valutar a dispărut, plus că depozitele interne sunt peste creditele acordate, deci nu există expunere externă, adică nu trebuie rambursate linii de finanțare.

A rămas în schimb riscul de dobândă care acum își face simțită prezența, prin creșterea dobânzilor ca urmare a exploziei inflației.

Dacă facem abstracție de situația actuală, în ultimii ani băncile au avut o viață bună, datorită scăderii dobânzilor ceea ce a permis acordarea de credite în condiții de risc scăzut pe fondul creșterii economiei și a majorărilor salariale. Plus că majorarea veniturilor – din salarii, dar și din alte surse albe, gri, negre – a permis punerea unor bani deoparte, soldul depozitelor înregistrând o creștere de 143%. Dar, cel mai interesant lucru, într-un sens pozitiv, și în același timp și negativ, este legat de creșterea creditării, care a avut un plus de numai 44% într-un deceniu, în condițile în care PIB-ul s-a dublat, iar cifra de afaceri totală a companiilor a crescut cu 56%. O bună parte din companii și-au găsit alte surse de finanțare interne – prin credit furnizor sau împrumuturi de la acționari sau surse externe – prin liniile de împrumut de la centru, sărind astfel băncile interne.