Dragoș Damian, Terapia: Marcel Ciolacu, câți dintre delegații la congresul PSD din weekend au construit o fabrică? Câți conduc sau au condus o fabrică? Câți au intrat într-o fabrică în ultimii patru ani? Câți au vorbit cu un șef de fabrică în ultimul an?

Super-experții în macroeconomie s-au prins după 35 de ani de capitalism că închiderea fabricilor de la noi a dus la dezindustrializare și stagnare economică, la dispariția de resursă umană specializată și calificată, la creșterea consumului din import și, desigur, la creșterea deficitului de balanță comercială. Pentru că s-au întâmplat toate astea, trebuie să ne împrumutăm.

Un cerc vicios infernal care îndatorează România pentru câteva generații și din care nimeni nu știe sa iasă. Dar super-experții în macro-economie nu își bat capul prea tare, preferă să lase Primul-Ministru să găsească soluții pentru că, nu-i așa, ei nu au atribuții în dezindustrializare – reindustrializare. Ei doar analizează cifrele dintr-un birou de clasa A, țin cuvântări în limbaj tehnic pe care nimeni nu-l înțelege în săli de conferință din hoteluri de cinci stele și răspund fără să răspundă la întrebări despre economie puse într-un studio de televiziune.

Pentru nostalgici, dar nu numai pentru ei, să sumarizăm strategia de industrializare a ”nebunului grandoman Ceaușescu”. Construia fabrici, în jurul fabricilor construia orașe, cartiere de blocuri, grădinițe, scoli, licee, facultăți, cămine de nefamiliști, de familiști. Nu era invenția lui, este sistemul care funcționează de peste 50 de ani în toate țările industrializate din OECD sau G20, de unde suntem obligați acum să importăm și noi.