Dacă sub efectul întârziat al creșterilor de dobânzi inflația din Europa o ia în cealaltă direcție, în jos, nu în sus, și nu se mai oprește? Deflația din China strânește nervozitate. Băncile centrale și economiștii se tem mai mult de deflație decât de inf
Ungaria și China sunt la capetele opuse ale problemei inflației. Prima are prea multă, mai multă decât oricare dintre statele membre ale UE, iar a doua are prea puțină. Ambele se confruntă cu probleme economice. Iar problemele Chinei le pot…
Foto: Ziarul Financiar
Ungaria și China sunt la capetele opuse ale problemei inflației. Prima are prea multă, mai multă decât oricare dintre statele membre ale UE, iar a doua are prea puțină. Ambele se confruntă cu probleme economice. Iar problemele Chinei le pot agrava pe cele ale Ungariei, ca de altfel pe cele ale multor economii emergente.
Importurile și exporturile chineze au scăzut masiv în iulie, mai puternic decât s-au așteptat exonomiștii. Au scăzut până și importurile din Rusia, aliatul pe care Beijingul îl susține economic în fața sancțiunilor occidentale. Declinul exporturilor reflectă scăderea cererii din economia mondială, pe când cel al importurilor este rezultatul anemizării cererii interne. Aceasta înseamnă că economiile care se bazează direct sau indirect pe exporturile către piața chineză pentru a crește vor avea probleme.
China este cel mai mare consumator și importator de materii prime din lume. De asemenea, în China scad și prețurile de ceva timp, ceea ce înseamnă că această țară, a doua economie ca mărime a lumii, se confruntă cu deflație. Mulți consumatori și-ar dori ca acest lucru să se întâmple în Europa, care nu mai scapă de inflație, însă în China este un semn îngrijorător deoarece deflația este și ea un simptom al slăbiciunii economice. Dacă în Europa și SUA ieșirea din pandemie a fost marcată de cheltuieli „din răzbunare“, oamenii cheltuindu-și banii strânși în perioadele de lockdown, acest lucru nu s-a întâmplat în China.
Citește și
1 min
Robert Manea