Eliza Baias și Bianca Gheorghe, Filip&Company: Aprecierile registratorului în emiterea certificatului prealabil unei operațiuni transfrontaliere cu România ca stat de plecare
Odată cu transpunerea Directivei (UE) 2019/2121 („Directiva Mobilitate”) în dreptul național, prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare („Legea Societăților”), operațiunile de reorganizare transfrontalieră (transformare, divizare sau fuziune transfrontalieră – în continuare, „Operațiunile Transfrontaliere”) beneficiază…
Foto: Ziarul Financiar
Odată cu transpunerea Directivei (UE) 2019/2121 („Directiva Mobilitate”) în dreptul național, prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare („Legea Societăților”), operațiunile de reorganizare transfrontalieră (transformare, divizare sau fuziune transfrontalieră – în continuare, „Operațiunile Transfrontaliere”) beneficiază de o reglementare detaliată, pornind de la standardul adoptat la nivel european.
Operațiunile Transfrontaliere sunt analizate din prisma legalității lor în toate jurisdicțiile implicate, pe de o parte, printr-un control prealabil realizat de statul/statele membre de plecare asupra părților de procedură prevăzute în dreptul intern al acestuia/acestora și finalizat cu eliberarea unui certificat prealabil, si, pe de altă parte, prin controlul statului de destinație asupra părților de procedură reglementate de acesta și concretizat prin aprobarea respectivei Operațiuni Transfrontaliere.
Acest articol punctează câteva aspecte privind emiterea certificatului prealabil în cadrul controlului operațiunilor transfrontaliere, atunci când România este stat de plecare, precum și privind rolul registratorului în această etapă, mai ales din perspectiva aprecierilor calitative.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc