Emanuel Bondalici, Reff & Asociații: Dispoziția de măsuri, o practică discutabilă în contextul controalelor antifraudă?

Subiectul controalelor tematice având ca obiect tratamentul fiscal aplicat tichetelor cadou, demarate de Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), este în continuare de actualitate. Dincolo de aspectele legate de regimul fiscal aplicabil acordării unor astfel beneficii, apare și o problemă juridică ce ține de legalitatea dispozițiilor de măsuri cuprinse în procesele-verbale emise în urma controalelor antifraudă, dublată de eventuala abordare prudențială pe care ar trebui să o aibă o societate în fața unor asemenea măsuri. Astfel, apare întrebarea în ce măsură aceste dispoziții emise în urma controalelor antifraudă reprezintă acte administrative susceptibile să oblige contribuabilul la plata unor sume suplimentare și în ce condiții pot fi contestate?

Un exemplu de dispoziție des întâlnită în rubrica de concluzii a proceselor-verbale întocmite de DGAF stabilește în sarcina „societății următoarele măsuri: depunerea declarațiilor rectificative D112 aferente lunilor în care au fost distribuite tichete cadou peste valorile neimpozabile; plata contribuțiilor sociale calculate de inspectorii antifraudă și declarate prin declarațiile rectificative”. În plus, aceleași documente conțin și o precizare potrivit căreia „prezentul proces verbal nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul art. 93 din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 268 din același act normativ și implicit nu pot fi invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ”.

Cele două paragrafe citate sunt, în mod evident, contradictorii. În prezent, procesul-verbal întocmit de DGAF ca urmare a unui control operativ nu poate fi asimilat unei decizii de impunere și nici nu produce efectele acesteia. Conform Codului de procedură fiscală, doar organul de inspecție fiscală (de exemplu, administrațiile județene ale finanțelor publice, direcțiile regionale, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili etc.) poate emite un act administrativ-fiscal (Decizie de impunere sau Dispoziție de măsuri) prin care să dispună în sarcina unui contribuabil obligația de a depune declarații fiscale rectificative și de a achita obligațiile fiscale suplimentare. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul unui proces-verbal emis de DGAF, din moment ce acest înscris nu este asimilat unei decizii de impunere și cât timp DGAF nu are competențe în administrarea contribuabililor.