Energie. Lungul drum spre independența energetică

♦ Prețul energiei și nevoia României de a-l coborî este una dintre cele mai intense discuții din domeniu și este normal să fie așa. Una dintre țările cel mai bine înzestrate ca resurse plătește de trei ani de zile unul dintre cele mai mari prețuri spot la energie din UE. Adesea însă, discuțiile se duc în alte direcții. Oare nu conectăm prea multe eoliene și solare? Chiar avem nevoie de alte reactoare nucleare? Nu cumva sunt prea scumpe SMR-urile? Ne mai apucăm să facem energie din gaze? Acestea discuții sunt însă un lux în contextul în care România încă importă energie. Practic, mesajul este cât se poate de clar. Investițiile în generare trebuie să continue, când vom produce mai mult decât avem nevoie, vom putea exporta, iar atunci și prețul va scădea. Abia atunci consumul își va reveni. Ordinea nu poate fi inversată. Când te întrebi ce o să faci cu energia pe care nici nu o produci nu faci decât să mai pui o filă în interminabila poveste a drobului de sare.

În timp ce în ultimul deceniu, aproape toate statele europene au investit în producția de energie, România a închis atât de multe unități încât ce s-a mai construit pe lângă nu a umplut acest decalaj. Care a fost rezultatul? România a ajuns una dintre cele mai scumpe piețe de energie europene, iar dincolo de orice scuze, de la interconexiuni până la explicații de genul iarna este frig, datele arată un singur lucru: energia este scumpă pentru că nu s-a investit în producție. Bani au fost însă mereu. Exact companiile de stat din energie au făcut profituri colosale din cauza scumpirilor, creșterea prețului fiind alimentată chiar de lipsa de investiții. Paradoxul e suprem.

În 2015, prețul spot al energiei pe piața din România era de 36,39 euro/MWh, una dintre piețele de energie ieftină la nivel european. Anul trecut, media locală a fost de 108 euro/MWh, România fiind una dintre cele mai scumpe piețe de energie din Europa. În perioadele marcate de vârfuri de consum, România își menține acest record nedorit, în contextul în care importul de energie este una dintre principalele trei surse pentru acoperirea cererii interne. Explicațiile privind prețul energiei sunt similare an de an. Frigul crește consumul, lucru care nici măcar nu este o explicație, este un fapt. Apoi mai este explicația privind interconexiunile slabe. Dar prima și cea mai importantă explicație este lipsa investițiilor în sistemul de producție, a investițiilor mari, care pot asigura continuu energie. Potrivit portalului energy-charts.info, un agregator de informații susținut de Institutul pentru Sisteme Energetice Solare Fraunhofer, din Germania, în perioada 2015-2025, majoritatea statelor europene au adăugat unități la capacitatea lor de producție de energie. Franța a crescut cu 35% capacitatea sa de producție, a devenit cel mai mare exportator de electricitate din lume, o piață ieftină datorită supremației energiei nucleare, Polonia, Ungaria, Germania, Austria, toate au pus MW cu MW pentru a-și crește capacitatea de producție. Ce a făcut România? A închis termocentralele pe cărbuni și a avut grijă să distrugă primul val de energie regenerabilă prin schimbările legislative. în locul său a urmat un deceniu de îngheț care abia acum începe să fie dezmorțit cu investiții. Datele energy-charts.info arată că în perioada 2015-2025, România a pierdut 24% din capacitatea sa de producție de energie, un record negativ la nivel european. Astfel, de la 23 GW de putere, România a ajuns la numai 17,4 GW de capacitate de producție de energie. Datele nu coincid în totalitate cu cele publicate de Transelectrica, iar cele ale Transelectrica nu coincid în totalitate cu cele de la INS. Dar tendința este aceeași indiferent de setul de date. De exemplu, în statisticile Transelectrica, în 2015, România figurează cu 24,5 GW de capacitate pentru ca anul trecut să ajungă la 19 GW de capacitate. Chiar dacă datele nu coincid 100%, procentul de reducere este același, tendința este aceeași. Peste 20% din capacitate pierdută în 10 de ani de zile, o „performanță“ neegalată de vreun alt stat european.