Este nevoie de un asigurator de stat?

În ultimii ani s-a discutat mult de nevoia de a avea un asigurator național, cu capital de stat. Principiile pieței libere în mod absolut ar spune că orice intervenție  a statului poate afecta piața liberă. Cât de libere mai sunt piețele, mai ales cele financiare? După criza din 2008 s-a decis că e nevoie de reglementări care să protejeze mai bine consumatorii. Aceste reglementări au fost emise și sunt în curs de aplicare. Vorbim de o piață reglementată, chiar strict.

Printre aceste reglementări sunt și cele care țin de asigurările obligatorii. Acestea au preponderent rol social, de protecție a bunăstării personale față de riscurile care afectează un număr relativ mare de oameni și care ar crea probleme care pot avea impact prin falimentul personal adus de nevoia de a acoperii din buzunarul propriu o daună de zeci sau sunt de mii de euro, ceea ce este imposibil pentru majoritatea cetățenilor. Populația afectată nu ar putea suporta. Acesta este rolul social al asigurării prin mutualitate , al asigurărilor obligatorii, de tip RCA. Mutualitatea este esențială, contribuim cu toți câte puțin, pentru a acoperii daunele câtorva, dar putând fi fiecare dintre noi în această situație. Deci vorbim nu doar de rol social, ci și de solidaritate socială. Putem aplica principiile capitalismului pur pentru un astfel de produs de asigurări cu caracter social? În general, la nivel global, capitalismul tinde să devine un capitalism social. Pot pune asiguratorii orice preț pe care îl consideră profitabil pentru activitatea proprie, iar consumatorii sunt obligați a-l plăti? Prețurile sunt liberalizate. Directivele europene spun că acestea nu pot fi controlate în afara unui sistem de control al prețurilor stabilit la nivel național. Directivele europene trebuie respectate. Mai există riscul derapajelor, grave după cum s-au văzut în anii 2016-2017, când anumite prețuri au explodat ca la comandă, dincolo de un fundament economic, etic normal?

În acea perioadă ar fi fost util un asigurator de stat care să nu se uite în primul rând la profitul propriu, să nu se sincronizeze cu o tendință a pieței de a crește prețurile pentru excluziunea financiară a unor categorii de clienți? În iulie 2017 a apărut noua lege RCA care a creat cadrul calculării la nivelul întregii piețe a unor prețuri orientative pentru asigurările RCA, în condiții normele de profitabilitate, cheltuieli administrative, segmentări etc. pentru un astfel de produs obligatoriu. Si astfel prețurile s-au redus semnificativ, de 2-3 ori la anumite categorii. În continuare acestea sunt la un nivel redus, destul de mult sub acele prețuri de referință orientative. Prima medie anualizată pentru semestrul I 2018 chiar a scăzut din nou cu 17% față de semestrul I 2017. Dar presiunile interne și externe pot apar ciclic, legitățile economice se pot modifica rapid. Existența unui asigurator de stat ar putea avea rolul de reglare al unei piețe care încă se maturizează, este într-o dezvoltare care poate genera derapaje inerente, speculative?