Euro și geopolitica europeană

Aparitia euro tine de mersul proiectului european ca proces integrationist; moneda comuna are o dimensiune politica pronuntata. Nu intamplator, intre radacinile profunde ale crizei zonei euro se numara subestimarea de catre unii lideri politici europeni, cu ani in urma, a necesitatii de a avea fundamente institutionale si politice solide, intre care o componenta fiscala (integrare fiscala). Acum mai bine de trei decenii, studii pentru Comisia Europeana subliniau ca o integrare monetara ar implica un buget propriu de peste 5% din PIB-ul tarilor membre (ex. raportul MacDougall). Si acum se vorbeste despre formarea unui buget al zonei euro, de structuri institutionale si politice (vezi raportul grupului Glienicker in Germania si cel al grupului Eiffel in Franta). Presedintele Consiliului European, van Rompuy, a enuntat si el ideea unei “capacitati fiscale” comune, care sa permita amortizarea socurilor asimetrice in zona euro, dar tarile cu vocea mai influenta (Germania in primul rand) nu sunt gata pentru o mutualizare, fie si partiala, a obligatiilor.

Zona euro este brazdata de discrepante majore intre economii, iar euro functioneaza ca o moneda subevaluata pentru economia superperformanta a Germaniei si ca o moneda supraevaluata pentru economiile mai putin competitive. Drept este ca taieri de venituri operate in tarile sudice au redus dezechilibrele externe ale Greciei, Spaniei, Portugaliei, etc, insa aceasta situatie nu este o garantie a relansarii economice si, in plus, nici nu stabilizeaza bilanturi bancare in mod automat.

Uniunea Bancara  inainteaza ca o formula de a salva zona euro, in conditiile in care are loc o fragmentare a pietelor. Se incearca ruperea legaturii ombilicale intre datorii suverane si bilanturi bancare prin institutia suprevegherii comune (Single Supervisor Mechanism/SSM) si un fond de rezolutiune comun (SRM). Acesta din urma ar beneficia, peste un numar de ani, de cca 55 miliarde euro pentru a interveni in cazul esecului unei (unor) banci. Insa, dimensiunea Fondului este mica fata de marimea sectorului bancar european. Nu se vorbeste inca serios despre o schema de garantare comuna a depozitelor, asa cum ar fi normal intr-o uniune monetara. Bugetele nationale sunt esentialmente responsabile din acest punct de vedere. Iar resursele tarilor sunt foarte diferite. Schemele de implicare a creditorilor si actionarilor in salvarea unor banci (bailing-in) vor mari costuri de finantare, mai ales pe termen scurt. O concluzie ar fi ca este inca cale lunga pana la insanatosirea zonei euro. Sa adaugam ca sectorul financiar (bancar) in tarile industrializate (in Europa) este supradimensionat si mult din activitatea se axeaza pe trading (operatiuni speculative), ceea ce nu ajuta protejarea stabilitatii economice. De aici au rezultat preocupari pentru gasirea de mijloace macroprudentiale, care sa previna/atenueze riscuri sistemice.