În Europa de Est și de Sud, toată lumea își construiește sau își cumpără acces la terminale de gaze naturale lichefiate. Sunt o garanție în plus de securitate energetică și o oportunitate de a deveni exportator de energie

Un lucru mai puțin știut este că Turcia importă gaze nu doar de la Rusia, ci și din SUA, acest lucru putând fi posibil datorită construirii sau insta­lării în ultimii ani a mai multor terminale de gaze naturale lichefiate (GNL). Astfel, SUA au devenit al doilea exportator de combustibil ca mărime al Turciei, după Rusia, iar depozitele de gaze tur­cești sunt pline când întreaga Europă se luptă cu o criză a energiei. În această situ­a­ție, țara întinsă pe două continente, dar săracă în resurse energetice, poate de­veni ea însăși exporta­tor de gaze pentru UE.

În contextul crizei actu­a­le, în care Rusia oprește ex­por­tu­rile de gaze prin conducte către UE, aruncând prețurile în aer, construirea de terminale GNL a devenit o prioritate pentru mai multe state europene, inclusiv Germania.

Dacă planurile îi merg cum trebuie, a­ceasta va deveni o forță în sectorul de profil. Dar și țări mai mici importă sau vor să în­ceapă să cumpere direct GNL și își pregătesc in­fra­structură. Unii membri ai UE, precum Croația și țările baltice, au devenit deja centre europe­ne de primire de gaze pe calea mării și de reexport prin țevi, cu trenul sau cu camionul.