Expunerea financiară personală

Decizia recenta a Bancii Nationale a Elvetiei de a lasa liber francul elvetian pe piata valutara internationala, dupa ce a renuntat in a-l mai sustine la acel prag minim istoric de 1,2 franci la Euro, e deja istorie. Foarte recenta, e adevarat, dar istorie.

Din punctul de vedere strict al politicilor financiar – monetare si valutare internationale, foarte probabil ca decizia oarecum intempestiva a autoritatii monetare elvetiene are legatura cu decizia si mai recenta de acum cateva zile a Bancii Centrale Europene de a pompa lichiditate in economia UE pentru a combate stagflatia sau chiar deflatia zonei Euro pe termen scurt. Elvetienii au vrut probabil sa nu mai fie reactivi la fluctuatiile Euro, la deprecierea monedei europene din ultima perioada si au luat o decizie asteptata si logica de fapt de mai multa vreme, daca tot nu sunt tara UE.

Scopul acestui demers insa nu este analiza deciziei elvetienilor, ci cum si daca ne protejam intr-un fel contra acestor miscari ale pietei financiar valutare, care afecteaza intotdeauna si piata creditului. Si nu doar a creditului persoanelor juridice, ci si al persoanelor fizice. Pentru ca si persoanele fizice au ceea ce se cheama in limbajul de specialitate expunere la risc. Deci despre ce risc vorbim ? Despre un dublu risc, respectiv al schimbarii ratei dobanzii, daca nu am un contract cu dobanda fixa si riscul valutar, al schimbarii cursului valutar daca iau credit in valuta, deci nu in moneda locala in care imi obtin in general veniturile, din care platesc dobanda si rambursez creditul.