Fără direcție

A trecut deja o treime din noul an, doi ani de când România are un nou prim-ministru și mai bine de cinci ani de la declanșarea crizei, dar economia locală continuă să orbecăie fără direcție, influențată doar de prognozele meteo și de principala calitate a românilor în ochii investitorilor străini: sărăcia care îi determină să se vândă ieftin.

La șapte ani de la aderarea la Uniunea Europeană și la 25 de ani de la Revoluție România încă nu știe unde și de ce ar trebui să construiască autostrăzi, care sunt valorile de trafic pe cele mai importante culoare de circulație din țară și se întreabă dacă investitorii aduc bani pentru autostrăzi sau autostrăzile atrag investiții.

Până în prezent investitorii au fost atrași de angajații care pot lucra pentru salarii de 300 – 400 de euro lunar, ajutoare de stat și bruma de ingineri specializați pe care România îi mai avea din vechiul val. Ce faci însă când muncitorii calificați nu mai sunt dispuși să trudească pentru astfel de salarii și cum poți să le exeplici de ce pentru aceeași muncă la o distanță de 1.000 sau 2.000 de kilometri pot câștiga de cinci sau de zece ori mai mult?