Finanțarea sferei publice europene

Dezbaterile privind “sfera publică” și existența sa gravitează în jurul diverselor ipoteze apărute pe această temă, fie bazate pe particularitățile contextului istoric și social al perioadei de timp luate în discuție. Existență sferei publice nu este numai o condiție a societăților democratice, ci și un instrument esențial care să facă auzită vocea cetățenilor, o dovadă a recunoașterii și legitimității instituțiilor administrative, a instituțiilor UE, dacă ne referim la spațiul european.

Este des adusă în discuție teoria filosofului John Dewey, dar și cea a jurnalistului Walter Lippmann. Dacă primul consideră că cetățenii ar trebui să continue să participe la afacerile publice și să caute legitimitate pentru propriile opinii, Lippmann susține viziunea tratată și de Habermas, (cea a sferei publice burgheze), unde numai oamenii bine educați și informați – ”experții” – ar trebui să aibă oportunitatea de a se face auziți în spațiul public. Habermas plasează apariția sferei publice la începutul secolului Luminilor, ca o consecință a dezvoltării treptate a relațiilor de tip capitalist.

Deficitul de comunicare de azi, generează deficitul de legitimitate, afectând democrația. John Dewey spunea ca numai prin comunicare “Marea Societate creată de abur și electricitate” se poate transforma într-o “Mare Comunitate”. Mai clar, despre ce este vorba? Ce ar putea fi azi această “Mare Comunitate?” Nu este suficient ca politicile comune să fie instituționalizate la Bruxelles, iar cetățenii europeni să influențeze aceste politici prin alegerea unui parlament în care sunt reprezentate diferitele fracțiuni. Dacă vrem ca toți cetățenii să fie în postura de a-și exercita dreptul de vot și, în acest proces, să-și dezvolte un simț al solidarității, trebuie ca procesul european de luare a deciziilor să devină transparent și accesibil în sferele publice naționale.