Florentina Munteanu și Andrea Grigoraș, Reff & Asociații/Deloitte Legal: Abordarea operațiunilor transfrontaliere de tip fuziuni și achiziții din perspectiva regulilor de concurență privind notificarea concentrărilor economice

În actualul context economic european, marcat de multiple transformări menite să asigure competitivitatea pieței comune în raport cu principalii competitori globali, activitatea de fuziuni și achiziții care implică jucători din mai multe jurisdicții este tot mai intensă, iar complexitatea tranzacțiilor, în creștere. Din aceste considerente, companiile implicate în astfel de operațiuni trebuie să analizeze cu atenție toate aspectele juridice, valabile la nivelul Uniunii Europene, dar și în statele în care tranzacțiile vor genera efecte din punct de vedere concurențial. Printre cele mai importante aspecte de luat în calcul se numără obligațiile de notificare a tranzacțiilor către autoritățile de concurență.

Cerințele referitoare la notificarea tranzacțiilor diferă de la țară la țară, termenele impuse sunt scurte sau neclare în anumite cazuri, iar sancțiunile, semnificative, motiv pentru care companiile implicate trebuie să analizeze regulile existente încă din primele faze ale tranzacției, astfel încât să identifice din timp care sunt situațiile în care notificarea este obligatorie, care sunt procedurile aferente, excepțiile de la regulă etc., pentru a-și putea planifica etapele tranzacției cât mai exact.

Dintr-o analiză a reglementărilor cu privire la notificarea tranzacțiilor, valabile la nivelul UE și în 13 jurisdicții din Europa Centrală și de Sud-Est, inclusiv România, reiese că legislațiile naționale prevăd unul sau mai multe praguri de la care notificarea tranzacției în fața autorităților naționale de concurență devine obligatorie. În unele țări, acest prag este legat de cifra de afaceri globală sau națională a întreprinderilor implicate (sau chiar de ambele), iar în altele, de cota de piață la care ajunge entitatea rezultată în urma tranzacției.