Florian Neagu, director BNR: Ce fel de sistem bancar ne dorim?

Un sector bancar ideal îndeplinește sustenabil trei funcții: alocă resurse către proiecte necesare societății, efectuează plăți în economie și gestionează riscuri financiare. Discut aici despre sectorul bancar din România doar din perspectiva primei funcții.

Trei aspecte prezint, aflate în interdependență. Le consider critice, fiind utile măsuri corective. În primul rând, sectorul bancar românesc este cel mai mic din UE. Cel mai probabil, așa va rămâne, unele perspective fiind chiar să-și continue reducerea. În al doilea rând, decuplarea activității bancare de cea economică este considerabilă și posibil se va accentua. Ca urmare, băncile s-ar putea să aibă un rol în creștere în satisfacerea nevoilor indivizilor și mai puțin în stimularea dezvoltării economiei. În consecință (și acesta este al treilea aspect), protecția consumatorului de servicii bancare ar trebui regândită. Le luăm pe rând.

A. Sectorul bancar din România, raportat la dimensiunea economiei, este cel mai mic din UE. Ponderea activelor bancare în PIB a scăzut la sub 50 la sută în anul 2017. Spre comparație, Bulgaria (care are un nivel apropiat de dezvoltare economică cu noi) are o intermediere financiară dublă. Cehia (care are o valoare nominală PIB asemănătoare României) are o intermediere financiară de aproape trei ori mai mare. Aceste discrepanțe sunt structurale, consolidându-se în ultimele două decenii. De exemplu, în anul 1999, România avea un nivel al creditării (raportat la PIB) asemănător Bulgariei. În aproape 20 de ani, ecartul s-a dublat în favoarea vecinilor. Față de Cehia, ecartul creditului în PIB s-a apropiat la câteva puncte procentuale înainte de criză, ulterior evoluțiile fiind puternic divergente.