Gabriel Zbârcea, managing partner al Țuca Zbârcea & Asociații, despre anul 2005

„Anul 2005 a fost singurul an în care am făcut altceva decât avocatură. Am fost numit șef al AVAS (echivalentul Ministerului Privatizării) la doar 32 de ani. O experiență formidabilă, participam la ședințele de guvern, învățam și macroeconomie, mă confruntam cu problematici diverse. În prima lună am dispus să fie blocate conturile datornicilor AVAS, nu am vrut să mă uit pe listele datornicilor, să nu cumva să ezit, să îmi fie teamă sau să mă înmoi.

A doua zi atât președintele, cât și prim-ministrul m-au sunat să mă felicite și abia în acel moment am cutezat să mă uit pe listă. Erau companii deținute de politicieni, moguli media, sponsori de partide. Am fost fericit. Și mulțumit. Venisem pe poziția aceea ca să fac treabă. Să fac treabă „altfel”.

Apoi am fost numit președintele Comisiei de Privatizare a BCR, de departe cea mai de succes privatizare din România, și președintele Comitetului Interministerial pentru Concurență. Verificam mai multe ministere cu atribuții în domeniu cu scopul de a închide capitolul VI Politica în domeniul concurenței, în contextul negocierilor de aderare a României la UE. Tot atunci m-am confruntat cu „problema” RAFO și sume uriașe de bani, de ordinul sutelor de milioane de euro, au fost aduse la buget. Am purtat negocieri dure cu FMI, trebuia să îi conving să nu închidem sau să lichidăm companii românești importante și am fost fericit că i-am convins, că s-au salvat atunci companii care sunt încă pe piață și au mii de salariați, au existat litigiile câștigate la Washington legate de Noble Ventures și Nitramonia Făgăraș, problematica FNI.