George Butunoiu, firma de recrutare Managero: Companiile ar avea un succes mai mare în a atrage candidați dacă ar publica salariul oferit și dacă nu și-ar ascunde numele. Studiile arată că un angajator care își ascunde numele pierde între 60-70% dintre po

Ca și CV-urile, și anunțurile și campaniile de recrutare au niște principii și reguli de bază de la care pornesc conceperea și realizarea lor. Iar cei care cunosc puțin marketing, au marea surpriză să constate că sunt exact aceleași ca la orice construcție de marketing.

După cum candidatul trebuie să-și facă CV-ul cât mai apropiat de așteptările recrutorului și ale angajatorului, adică să pună în CV exact acele informații pe care aceștia vor să le afle, nici mai puține decât atât, dar nici mai multe, și exact în forma care e cea mai ergonomică pentru cititori, și angajatorii trebuie să facă la fel. Adică să pună în anunț acele informații pe care candidații ar vrea să le afle, și în forma cea mai ergonomică și pentru ei, cea mai clară și fără mult loc de interpretări înșelătoare. Sigur, asta dacă angajatorul nu are altceva în minte, nu intenționează să ascundă ceva sau să distragă atenția, sau să transmită diverse semnale, mai mult sau mai puțin subliminale, cum ar fi că nu e dispus să discute de la egal la egal și să coboare la nivelul angajatului.

Însă asemănările se opresc aici, fiindcă între CV-uri și anunțurile de recrutare sunt și diferențe de fond, dintre care, probabil, cea mai importantă este aceea că CV-ul se adresează unui singur cititor, cunoscut, de cele mai multe ori, pe când anunțul de recrutare se adresează nu numai zecilor sau miilor de candidați potențiali, ci și întregii piețe, inclusiv clienților, furnizorilor și oricui altcuiva îl vede. Și prin urmare, desigur, cei care îl concep și îl redactează trebuie să țină seama și de ei, dacă tot au această ocazie de a le transmite ceva, fie și indirect.