Grecia, mielul de sacrificiu

Într-o opinie publicată în The New York Times, Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie și un fervent opozant al austerității, argumentează de ce crede cu tărie că politicile impuse de creditori Greciei nu vor funcționa, că acestea vor conduce la o depresiune economică fără sfârșit, la niveluri inacceptabile ale șomajului și la o creștere continuă a inegalității distribuirii veniturilor.

În articol, Stiglitz afirmă că crede cu tărie în procesele democratice, că modalitatea de a ajunge la orice cadru considerat potrivit pen­tru economie este prin persuasiune, nu impunere. „Austeritatea este restrictivă, capitalismul incluziv, opu­sul a ceea ce troika creează, fiind singura cale de a crea o prosperitate sustenabilă pentru toți.“

Economistul arată că citind detaliile noului program de reforme încheiat de Grecia cu creditorii săi, a avut un sentiment de déjà vu. Ca economist-șef al Băncii Mondiale la sfârșitul anilor ’90, Stiglitz a constatat în mod direct efectele devastatoare ale programelor impuse țărilor din Asia de Est care au apelat la ajutorul FMI. Efectele nu au fost doar rezultatul austerității, ci și al așa-numitor reforme structurale. Au fost sute de condiții, unele corecte, altele de-a dreptul greșite, însă majoritatea nu au produs marile schimbări care erau cu adevărat necesare, susține economistul.

Atât înainte, cât și după criza din Asia de Est, cât și cele din Africa și America Latină, programele FMI au eșuat, transformând declinurile economice în recesiuni și recesiunile în depresiuni. „Am crezut că lecția acestor eșecuri a fost bine învățată, astfel încât am fost surprins că Europa a ajuns să impună același program rigid și ineficient uneia din țările sale“, afirmă economistul.